Weatherling

Blog · · Actualizat · De Matt Senter

Ploaie în spatele ferestrelor, fără Înregistrare ecran

Weatherling nu are nevoie de permisiunea Înregistrare ecran sau Accesibilitate ca să pună ploaie în spatele ferestrelor. Nu vede niciodată ce e pe ecranul tău. Lucrează pe baza conturului fiecărei ferestre, pe care macOS îl pune la dispoziția tuturor aplicațiilor, și rulează în App Sandbox de la Apple. Iese online doar pentru sincronizarea opțională a vremii, Game Center și „Sincronizează cu iCloud”, care îți păstrează scorul și scenele în iCloud-ul tău privat, și îți cere locația doar dacă alegi să o folosești pentru sincronizare.

Poate părea prea frumos ca să fie adevărat. Când vezi o picătură care aterizează pe o bară de titlu, se scurge pe margine și se strecoară în spatele ferestrei din față, e firesc să te întrebi de unde știe aplicația ce e pe ecranul tău. Răspunsul scurt: nu știe. Știe unde sunt lucrurile și se pare că doar de atât are nevoie ploaia.

Geometria ferestrelor, nu conținutul lor

Orice aplicație pentru Mac poate cere de la macOS lista ferestrelor aflate acum pe ecran. Weatherling face asta prin CGWindowListCopyWindowInfo, același apel public de la care pornesc managerii de ferestre și instrumentele de captură de ecran. Pentru fiecare fereastră citește cinci lucruri și nimic altceva:

  • Limite. Unde se află fereastra și cât de mare este.
  • Strat. Dacă este o fereastră obișnuită, un meniu sau o parte din interfața sistemului.
  • Alfa. Dacă se vede sau este complet transparentă.
  • Numărul ferestrei. Un ID, ca fereastra să poată fi urmărită când se mută.
  • ID-ul procesului proprietar. Un număr, folosit doar ca să deosebească ferestrele aplicației Weatherling de ale tale.

Lista vine în ordine din față în spate, iar asta e cealaltă jumătate a trucului. O picătură care trece de marginea unei ferestre din față și aterizează pe una mai din spate este pur și simplu o picătură verificată față de următorul contur din listă. Așa poate cădea ploaia în fața unei ferestre și în spatele alteia, fără ca aplicația să vadă vreodată vreun pixel din ele.

Aceeași listă oferă și titlul unei ferestre, numele aplicației căreia îi aparține și dacă fereastra este partajată. Weatherling nu citește niciodată aceste câmpuri. Ploaia n-are ce face cu ele, iar faptul că nu le atinge e unul dintre motivele pentru care nu e nevoie de nicio permisiune.

De ce titlurile ferestrelor ar necesita Înregistrare ecran

Începând cu macOS Catalina, titlul ferestrei altei aplicații contează drept conținut al ecranului. Un titlu poate conține subiectul unui e-mail, numele unui document sau pagina pe care o citești, așa că macOS oferă titlurile doar aplicațiilor pe care le-ai permis la Înregistrare ecran. Fără această permisiune, câmpul de titlu vine pur și simplu gol.

Linia asta e toată constrângerea de proiectare. O aplicație care ar vrea să se comporte altfel pentru e-mailul tău decât pentru editorul de cod ar avea nevoie de titluri sau de capturi de ecran și ar trebui să ceară permisiunea. Pe Weatherling nu-l interesează ce este o fereastră, ci doar unde se află, așa că rămâne de partea liniei care nu necesită nicio solicitare. Nu există nici cerere de Accesibilitate, pentru că nu se citește nimic din interiorul altor aplicații și nimic nu le controlează. Fără monitorizarea tastaturii, fără acces la intrări, fără automatizare.

În sandbox, cu foarte puține adăugiri

Aplicațiile din Mac App Store rulează în App Sandbox de la Apple și declară tot ce mai vor în plus prin drepturi (entitlements): acces la rețea, cameră, fișiere din afara propriului container și așa mai departe. Weatherling declară com.apple.security.app-sandbox și com.apple.security.files.user-selected.read-write. Al doilea permite salvarea unui card de scor într-un fișier pe care îl alegi în dialogul Salvează. Începând cu versiunea 1.6 declară și conexiunile de rețea de ieșire și localizarea, ambele folosite doar de opțiunea Sincronizează cu vremea ta, iar începând cu versiunea 1.7 Game Center, folosit doar dacă îl activezi. (Semnarea codului de către Apple marchează în plus fiecare aplicație din App Store cu identificatorii ei de aplicație și de echipă, care nu acordă nimic.)

Ce lipsește contează la fel de mult ca ce există. O aplicație în sandbox nu poate deschide o conexiune de ieșire fără dreptul de client de rețea, iar până la versiunea 1.6 Weatherling nu l-a avut. Îl are acum ca să caute vremea când activezi sincronizarea și, din versiunea 1.8, ca să-ți păstreze scorul și scenele salvate în iCloud-ul tău privat. Cu sincronizarea, Game Center și „Sincronizează cu iCloud” oprite, nu face nicio cerere de rețea. Nu există cont, nici statistici de utilizare, nici serviciu de raportare a erorilor. Configurările, cum ar fi intensitatea ploii și vântul, stau în spațiul de stocare propriu al aplicației, în sandbox, pe Mac-ul tău.

Sunetul ploii funcționează la fel. Înregistrarea vine în interiorul aplicației, iar când ești într-un apel, ploaia se stinge treptat. Weatherling observă apelul verificând dacă vreo aplicație folosește microfonul, un simplu da sau nu pe care macOS îl raportează despre dispozitiv. Nu deschide niciodată microfonul, nu captează sunet și nu cere acces la microfon.

Verifică singur

Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Trei verificări durează cam un minut:

  1. Deschide Configurări sistem, Confidențialitate și securitate, apoi Înregistrare ecran (numită Înregistrare ecran și audio de sistem în versiunile mai noi de macOS). Weatherling nu apare în listă, pentru că n-a cerut niciodată asta.
  2. Verifică Accesibilitate și Microfon în aceeași secțiune. Nu apare în niciuna.
  3. În Terminal, rulează codesign -d --entitlements - /Applications/Weatherling.app. În afară de identificatorii de aplicație și de echipă pe care semnarea Apple îi adaugă fiecărei aplicații din App Store, drepturile sunt App Sandbox, accesul la fișierele alese de tine pentru salvarea cardurilor de scor și, începând cu 1.6, conexiunile de rețea de ieșire, localizarea și WeatherKit pentru sincronizarea opțională cu vremea, plus Game Center începând cu 1.7. Localizarea e folosită doar dacă alegi locația Mac-ului tău în loc să scrii un loc, iar macOS te întreabă mai întâi.

Dacă o versiune viitoare ar avea vreodată nevoie de mai mult, ai vedea mai întâi o solicitare. macOS nu lasă o aplicație să obțină pe tăcute niciuna dintre acestea.

Cât costă să urmărești ferestrele

Citirea listei de ferestre costă puțin. Weatherling o cere de aproximativ zece ori pe secundă cât timp ferestrele stau pe loc și, pentru scurt timp, mai des când ceva se mișcă, așa că apa urmează fereastra pe care o tragi în loc să rămână în urma ei. Între verificări nu se stochează nimic în afară de contururile în sine, iar acestea dispar în clipa în care se închide fereastra.

O decorațiune de birou n-ar trebui să vină la pachet cu o negociere despre confidențialitate. Pornește ploaia, potrivește-o după starea ta și întoarce-te la ce făceai. Weatherling n-are nevoie să știe ce anume.

Poți încerca comportamentul fără să instalezi nimic, pe pagina principală, unde ferestrele pe care le poți trage sunt o versiune pentru browser a aceleiași idei. Detaliile despre ce stochează și ce nu stochează aplicația se află în politica de confidențialitate, iar motivul pentru care merită făcute toate acestea e explicat în De ce ploaia de pe birou poate fi liniștitoare.

Pașii următori